Relații

Când relațiile cu ceilalți devin o sursă de suferință

Uneori, cele mai dureroase experiențe ale vieții noastre apar tocmai în relațiile cu oamenii de care suntem cel mai apropiați. Putem iubi pe cineva și, în același timp, să ne simțim răniți, neînțeleși sau respinși. Putem avea o familie, un partener și prieteni, dar să trăim un sentiment profund de singurătate.

Poate că te simți neînțeles în căsnicie, chiar dacă trăiești alături de aceeași persoană de mulți ani. Poate relația cu unul dintre părinți continuă să te rănească, deși ai devenit adult și ai propria familie. Sau poate că la serviciu intri în conflicte repetate cu șefii ori colegii, fără să înțelegi de ce ajungi mereu în situații asemănătoare.

Uneori, dificultatea nu constă într-un conflict deschis, ci în ceea ce nu reușești să spui. Îți este greu să refuzi, să îți exprimi nemulțumirea sau să stabilești limite. Accepți lucruri care te rănesc, acumulezi resentimente și ajungi să te simți folosit, neapreciat sau invizibil pentru ceilalți.

Alteori, îți dorești apropiere, dar te temi să ai încredere. Te simți exclus, judecat sau insuficient de important. Poate ai impresia că trebuie să fii mereu disponibil, competent sau agreabil pentru a fi acceptat.

Psihoterapia psihanalitică poate oferi un spațiu în care să explorăm aceste experiențe și să înțelegem mai bine de ce anumite relații îți provoacă suferință și ce ai putea schimba în felul în care te raportezi la ceilalți și la tine însuți.

Când iubirea, apropierea și încrederea devin dificile

Relațiile de cuplu pot aduce împlinire, dar și multă suferință. Tocmai persoana de la care ne dorim cel mai mult iubire și înțelegere poate deveni cea în raport cu care ne simțim cel mai vulnerabili.

Poate că îți dorești apropiere, dar ajungi să te cerți frecvent cu partenerul. Poate te temi permanent că vei fi părăsit. Sau poate că, după mulți ani împreună, ai sentimentul că trăiți unul lângă celălalt, fără să vă mai întâlniți cu adevărat.

Poate că nu știi dacă vrei să rămâi în relația actuală sau să pleci. Sau poate că nu ai o relație și te întrebi de ce apropierea de cineva devine atât de complicată.

În psihoterapie nu vom căuta să stabilim cine are dreptate și cine este vinovat. Vom explora ceea ce trăiești, nevoile și temerile tale, dar și felul în care acestea îți influențează alegerile și reacțiile în relațiile apropiate.

Relațiile cu părinții, copiii și ceilalți membri ai familiei

Familia este locul în care începem să descoperim ce înseamnă iubirea, apropierea, dependența, conflictul și separarea. Experiențele din aceste relații ne pot influența mult timp după ce am devenit adulți.

Uneori, tocmai în familie ne este cel mai greu să fim noi înșine. Ne simțim obligați să respectăm anumite așteptări, să nu dezamăgim sau să acceptăm situații care ne provoacă suferință.

În relațiile de familie putem iubi și, în același timp, putem simți furie, dezamăgire, invidie sau nevoia de distanță. Aceste emoții nu se exclud reciproc și nu trebuie judecate înainte de a fi înțelese.

Psihoterapia poate contribui la o mai bună înțelegere a acestor legături și la găsirea unui echilibru între apropierea de ceilalți, propriile nevoi și dorința de autonomie.

Conflicte cu șefii, colegii sau prietenii

Relațiile profesionale pot deveni o sursă importantă de stres. Uneori dificultățile țin de un superior autoritar, de un mediu în care nu te simți respectat sau de cerințe nerezonabile. Alteori observi că anumite conflicte reapar, chiar și atunci când schimbi locul de muncă.

Nu orice conflict reprezintă o dificultate psihologică a persoanei care suferă. Uneori este vorba despre relații nedrepte, limite încălcate sau un mediu profesional realmente ostil.

În terapie putem face mai clară distincția dintre ceea ce ține de comportamentul celorlalți și propriile reacții, temeri sau așteptări. Scopul nu este să te adaptezi cu orice preț la relații care îți fac rău, ci să poți înțelege mai bine situația și alegerile pe care le ai.

De ce ajungem uneori să repetăm aceleași dificultăți în relații?

Poate ai observat că anumite experiențe reapar în viața ta. Schimbi locul de muncă, dar intri din nou în conflict cu un superior. Începi o altă relație de cuplu, dar ajungi să te simți iar respins sau abandonat. Îți dorești să fii apropiat de oameni, însă te retragi tocmai atunci când cineva începe să conteze pentru tine.

Din perspectivă psihanalitică, relațiile importante din trecut pot influența ceea ce așteptăm de la ceilalți, cum interpretăm gesturile lor și cum reacționăm atunci când ne simțim răniți.

De exemplu, cineva care a crescut într-un mediu foarte critic poate ajunge să se teamă permanent că va fi judecat. O persoană care a simțit că trebuie să aibă grijă de ceilalți pentru a fi iubită poate continua să își neglijeze propriile nevoi. Altcineva poate trăi orice distanțare ca pe un semn de abandon, chiar dacă își dorește o relație bazată pe încredere.

Uneori încercăm, fără să ne dăm seama, să obținem în relațiile actuale ceva ce ne-a lipsit în trecut: recunoaștere, siguranță, afecțiune sau sentimentul că suntem importanți pentru cineva. Alteori, încercăm să evităm cu orice preț experiențe dureroase pe care le-am cunoscut deja.

Aceste tipare nu sunt alegeri conștiente și nici explicații valabile pentru toată lumea. Nu înseamnă că orice dificultate provine din copilărie sau că ești responsabil pentru comportamentul celorlalți.

Înțelegerea propriilor reacții, a nevoilor și conflictelor interioare poate deschide posibilitatea de a trăi diferit relațiile din prezent, fără să rămâi în aceeași măsură prins în experiențe dureroase care se repetă.

Relațiile ne pot răni, dar tot în relații putem găsi posibilități de schimbare

Formarea mea în psihoterapie psihanalitică are o orientare relațională. Această perspectivă acordă un loc central relațiilor în dezvoltarea vieții psihice, în apariția unor dificultăți emoționale și în procesul terapeutic.

Nu devenim ceea ce suntem în mod izolat. Ne dezvoltăm în relație cu ceilalți, prin experiențele în care suntem iubiți, ascultați și recunoscuți, dar și prin cele în care suntem respinși, neglijați, criticați sau răniți.

Unele răni emoționale au apărut în relații importante pentru noi. Tocmai de aceea, experiența unei alte relații, în care putem fi ascultați și înțeleși, poate contribui la transformarea felului în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți.

În psihanaliza relațională, schimbarea nu apare numai din înțelegerea intelectuală a dificultăților noastre. Contează și experiența emoțională pe care o trăim în relația terapeutică. Posibilitatea de a exprima sentimente pe care înainte le ascundeam, de a trăi dezacorduri fără ca relația să se destrame sau de a descoperi că putem fi înțeleși fără să fim judecați poate avea un rol important în procesul terapeutic.

De exemplu, poate te temi că voi fi critic față de tine, că mă vei dezamăgi sau că nu îți voi înțelege sentimentele. Poate îți este greu să îți exprimi nemulțumirea ori să vorbești despre ceva ce se întâmplă între noi. Aceste experiențe pot deveni, atunci când este posibil, subiecte importante ale muncii terapeutice.

Relația dintre pacient și terapeut nu este, așadar, doar cadrul în care discutăm despre probleme, ci și un spațiu în care anumite tipare emoționale pot fi observate, înțelese și trăite într-un mod diferit.

Scopul nu este să înlocuim relațiile din viața ta cu relația terapeutică, ci să folosim această experiență pentru a dobândi mai multă libertate și pentru a putea construi relații mai satisfăcătoare și în afara cabinetului.

Cum te pot ajuta să îți înțelegi și să îți îmbunătățești relațiile?

În psihoterapia psihanalitică, pornim de la dificultățile cu care te confrunți. Poate fi vorba despre un conflict cu partenerul, o relație dureroasă cu un părinte, tensiuni la serviciu, o despărțire sau sentimentul că nu reușești să te apropii de ceilalți.

Nu trebuie să știi de la început de ce se întâmplă aceste lucruri și nici ce ar trebui să schimbi. Vom explora împreună experiențele tale, emoțiile care le însoțesc și felul în care anumite situații capătă sens în propria ta istorie.

1. Înțelegem dificultățile actuale

   Vorbim despre relațiile care îți provoacă suferință, despre conflictele și dezamăgirile pe care le trăiești și despre sentimentele pe care îți este greu să le exprimi.

2. Explorăm nevoile și conflictele interioare

   Observăm cum experiențele importante, temerile și așteptările tale pot influența felul în care te raportezi la ceilalți și la propria persoană.

3. Descoperim posibilități noi de relaționare

   Pe măsură ce te înțelegi mai bine, poate deveni posibil să îți exprimi sentimentele mai liber, să stabilești limite, să tolerezi dezacordurile și să faci alegeri mai conștiente.

Uneori, schimbarea înseamnă să te apropii mai mult de cineva. Alteori, să poți spune „nu”, să accepți că o anumită persoană nu îți poate oferi ceea ce îți dorești sau să iei distanță față de o relație care îți face rău.

Psihoterapia nu îi va schimba automat pe cei din jurul tău. Dar te poate ajuta să îți înțelegi mai bine sentimentele, nevoile și limitele, astfel încât relațiile să nu mai fie trăite în aceeași măsură sub influența fricii, vinovăției sau a unor tipare dureroase.

Lucrez atât în psihoterapie individuală, cu persoane care întâmpină dificultăți în relațiile de cuplu, de familie, profesionale sau sociale, cât și în psihoterapie de cuplu, în cadrul căreia participă ambii parteneri. În funcție de natura dificultăților și de nevoile celor implicați, putem discuta împreună care dintre cele două forme de terapie este mai potrivită.