Întrebări și răspunsuri
Acasă > Întrebări și răspunsuri
La ce să mă aștept la primele ședințe cu terapeutul?
La începutul psihoterapiei este important să înțeleg problemele care te-au adus la mine, istoricul și contextul de viață al persoanei tale.
Prima întâlnire este un prilej pentru noi să avem un prim contact unul cu celălalt, să-ți exprimi motivele care te-au determinat să începi acest demers, simptomele de care suferi în clipa de față și evoluția lor de-a lungul timpului, precum și să pui eventualele întrebări pe care le ai.
În cadrul ei te invit să vorbești cât mai spontan posibil despre viața ta, ca de exemplu despre familia în care ai crescut, despre copilărie și adolescență, despre relațiile importante și întâmplările care au avut un impact asupra ta, despre cum te vezi pe tine însuți/însăți, ce planuri și așteptări de la viitor ai etc.
Tot acest material îmi furnizează informațiile esențiale pentru a mă lămuri dacă sunt în măsură să te ajut și dacă psihoterapia psihanalitică îți poate fi utilă, iar procesul în sine îți dă ție răgazul necesar pentru a vedea dacă te simți în largul tău cu mine ca terapeut și om și îți poți imagina să continui să lucrezi cu mine.
La finalul ședinței îți pot face o recomandare cu privire la modalitatea de tratament (vezi Psihoterapie psihanalitică sau Psihanaliză) cea mai adecvată situației tale, ea vizând frecvența săptămânală și tipul de lucru, față în față pe fotoliu sau întins(ă) pe divan. Hotărârea finală îți aparține ție, terapia psihanalitică fiind un demers colaborativ, non-directiv.
Câte ședințe săptămânale sunt necesare?
Ne putem vedea o dată, de două, trei, patru sau cinci ori pe săptămână. Creșterea frecvenței atrage după sine o creștere a intensității, a bogăției de nuanțe sesizate și a profunzimii muncii noastre, precum și o accelerare a procesului terapeutic. Frecvența întâlnirilor nu este în mod neapărat un indicator al severității dificultăților cu care te confrunți.
De la două ședințe în sus se poate folosi divanul, iar combinația dintre frecvența ridicată a ședințelor și faptul că stai întins(ă) pe divan tinde să faciliteze un proces psihoanalitic mai profund. Diferența, la nivel terapeutic, între un număr redus de întâlniri pe săptămână și unul ridicat este similară celei în care aș încerca să te înțeleg odată din pozele cu tine, pe care mi le aduci la cabinet, și odată dintr-un film real, în care joci rolul principal, pe tine însuți/însăți, tot la cabinet. Psihanaliștii și psihoterapeuții de orientare psihanalitică sunt pregătiți în special să lucreze cu materialul extrem de complex și profund care iese la suprafață la o frecvență ridicată a ședințelor săptămânale.
În general, psihoterapia psihanalitică este la fel ca oricare altă disciplină: cu cât lucrezi mai mult, cu atât cresc șansele de a obține schimbări majore. Există și situații care necesită un număr minim de întâlniri pe săptămână astfel încât clientul să se facă treptat mai bine și unde nu ar fi deloc eficient să lucrăm sub acel minim. Toate acestea le vom evalua în cadrul primei întâlniri.
Care este politica privind plata, întârzierile, absențele și vacanțele?
Toate ședințele durează 45 minute. Ele încep la fix și se încheie la și 45. Plata se face în numerar la finalul ședinței.
Orice întârziere, fie ea de cinci, zece, douăzeci sau patruzeci de minute înseamnă timp consumat din spațiul alocat întâlnirii noastre și nu poate fi recuperat.
Orele convenite săptămânal (exemplu: lunea și joia de la 13:00) te rog să le privești ca pe un spațiu din programul meu rezervat constant pentru tine, dedicat ție. Îmi doresc și sper să te folosești la maxim de el, venind cu regularitate la toate ședințele, astfel încât să putem lucra și să obții rezultatele dorite. Continuitatea înseamnă stabilitate și sentimentul unei relații care se construiește treptat. Această relație ajunge să conteze și să fie suficient de trainică și conținătoare încât să permită exprimarea în cadrul ei a tuturor trăirilor tale, plăcute sau neplăcute. Orele la care nu poți ajunge însă, indiferent de motiv, se vor achita în ședința imediat următoare. Excepție fac vacanțele mele, când nu lucrăm și care vor fi anunțate de fiecare dată din timp. Acestea sunt mereu aceleași, asigurând astfel și ele o predictibilitate a întreruperilor, inerente oricărei relații: Paște, luna august, Crăciun&Revelion.
Față în față pe fotoliu sau întins(ă) pe divan?
Divanul poate fi un instrument de lucru folositor pentru tine, conferindu-ți o libertate sporită de a fi în contact cu tine însuți/însăți, în loc să îmi acorzi mie, terapeutului, o parte din atenția ta. El îți permite în plus să vorbești despre conținuturi importante, care ar fi poate mai dificil de exprimat dacă ai sta față în față cu mine. Împreună cu frecvența ridicată a ședințelor săptămânale divanul îndeplinește rolul de intensificare, nuanțare și aprofundare a muncii noastre analitice, întrucât îți îngăduie să ai o experiență mai intimă a ta însuți/însăți fără a te lăsa distras(ă) de mine și de cum reacționez eu la spusele tale. Frecvența minimă necesară pentru a lucra cu divanul este de două întâlniri pe săptămână, iar cea maximă de cinci. Utilitatea sau nu a utilizării divanului în cazul tău concret o vom stabili de comun acord pe parcursul ședințelor.
Cu toate acestea folosirea divanului nu este întotdeauna indicată, din aceleași motive pentru care nu este indicată o frecvență ridicată a ședințelor. De asemenea ea nu este recomandată clienților pentru care pierderea contactului vizual cu mine, terapeutul, este prea destabilizatoare și dezorganizatoare. În asemenea cazuri este mai benefic pentru client să fie în măsură să mă vadă fizic și să stăm față în față. Acest tip de muncă terapeutică o putem efectua de una până la cinci ori pe săptămână.
De ce nu vorbesc psihanaliștii despre ei înșiși?
Materialul cu care tu și cu mine lucrăm pentru a te înțelege și a te schimba este format din tot ceea ce îți trece prin minte, inclusiv orice idee, curiozitate sau trăire legată de mine.
Întrucât nu cunoști fapte reale despre mine (în afară de informațiile legitime despre pregătirea și experiența mea), ești liber(ă) să îți imaginezi sau să gândești orice îți dorești. Iar mai ales ceea ce îți imaginezi sau gândești reprezintă o sursă de informație foarte valoroasă pentru a înțelege împreună modul în care tu vezi și interpretezi lumea. Cum organizezi și definești stimulii ambigui (terapeutul necunoscut) este elocvent pentru felul în care îți funcționează gândirea. Dacă aș vorbi despre mine, aș bloca cu realitatea concretă relatată despre mine capacitatea ta de a fantasma, ceea ce ar reduce considerabil cantitatea de material cu care să putem lucra.
Acestea fiind spuse, este absolut normal să fii curios/curioasă cu privire la anumite aspecte ale persoanei sau vieții mele, și deși nu voi răspunde direct curiozității tale, vom putea reflecta împreună ce înseamnă acea curiozitate anume pentru tine, care este “întrebarea din spatele întrebării”, ce îți imaginezi, și astfel să ne îmbogățim cunoașterea felului în care gândirea și simțirea ta funcționează.
Pe ce perioadă de timp se întinde o psihoterapia psihanalitică?
Nu există o durată standard, valabilă pentru toți clienții. Pentru a realiza schimbări profunde și durabile în structura personalității tale și în viața ta este nevoie de timp, însă majoritatea celor care intră într-o terapie psihanalitică sunt pregătiți să se angajeze la o muncă asiduă și comună de lungă durată, care ar putea însemna un an sau mai mult, dar ale cărei rezultate se văd nu abia la final, ci deja pe parcurs.
De unde știu dacă terapia psihanalitică este indicată pentru mine?
Dacă ești genul de persoană care vrea să știe de ce, vrea să găsească o explicație și un înțeles mai profund al gândurilor, trăirilor, comportamentelor și simptomelor ei, terapia psihanalitică este abordarea potrivită pentru tine. Poate ai tot repetat aceleași lucruri din nou și din nou fără a obține rezultate diferite, poate ai încercat diverse terapii și niciuna nu a produs schimbările dorite sau poate că simți că te zbați în relațiile tale actuale și nu reușești să le faci cu adevărat “să meargă”. Toate cele de mai sus sunt indicatori că terapia psihanalitică ar putea fi răspunsul potrivit la căutările tale.
Trebuie să vorbesc despre sentimentele și emoțiile mele?
Răspunsul scurt este “da”. Cu toate acestea, este nevoie de timp. Nimeni nu se așteaptă să fii capabil(ă) să verbalizezi cum te simți de la bun început. Uneori acesta poate constitui chiar scopul principal al unei psihoterapii psihanalitice: să te repună în legătură cu emoțiile tale și să te aducă în postura de a avea mijloacele și naturalețea de a le exprima în cuvinte.
Vei gândi că sunt nebun(ă) dacă îți spun că … ?
Nu. De fapt, acesta este unul dintre aspectele unice ale terapiei psihanalitice: este în regulă să vorbești despre ORICE și nu te vei simți JUDECAT(Ă) sau CRITICAT(Ă) în nici un fel.
Este în regulă să vorbesc despre sex în terapia psihanalitică?
Da. Este nevoie de timp ca oamenii să se simtă suficient de confortabil pentru a aborda acest subiect, dar pentru noi, ființe umane, sexualitatea reprezintă o mare parte din ceea ce suntem, iar dintre toate locurile unde ai putea discuta despre ea, terapia psihanalitică este cu siguranță cel mai potrivit.
Am avut parte de experiențe traumatice. Terapia psihanalitică tratează și așa ceva?
Bineînțeles! Întâi vom lucra să construim o relație de încredere și siguranță între noi. Apoi obiectivul va fi să înveți să trăiești cu experiența respectivă într-o manieră nouă, sănătoasă.
Nu am mai vorbit niciodată cu cineva despre problemele mele. Sunt obișnuit să mă descurc singur. Oamenii care intră în terapie nu sunt slabi?
Deloc. Persoanele care cer ajutor știu când au nevoie de el și au capacitatea de a apela la alții. Oricine necesită ajutor din când în când. Tu deja dispui de unele puncte forte pe care le-ai valorificat în trecut, dar care din indiferent ce motiv nu vor să mai dea rezultate acum. Poate problema de față o resimți ca fiind copleșitoare, fapt care îți face dificilă accesarea abilităților folosite în trecut. În munca noastră comună te voi ajuta să identifici acele calități ale tale și cum să le utilizezi iarăși în ceea ce tocmai ți se întâmplă acum.
Care este diferența între a vorbi cu tine sau cu cel mai apropiat prieten sau membru al familiei?
Diferența este cea dintre cineva care poate face ceva și cineva care dispune de pregătirea și experiența necesară pentru a face același lucru într-un mod profesionist. Un psihoterapeut te poate ajuta să abordezi situația într-o manieră nouă, să te învețe deprinderi noi, să îți arate perspective diferite, să te asculte fără a judeca sau a avea așteptări, și mai ales, să te ajute să te asculți pe tine însuți/însăți în profunzime. În plus, terapia este absolut confidențială. Nu trebuie să-ți faci griji că “alții vor afla despre problemele mele”. Nu în ultimul rând, dacă situația ta provoacă multe emoții negative, dacă te-ai confesat unui prieten sau membru al familiei, există riscul ca odată ce te simți mai bine, să începi să eviți persoana respectivă, pentru a nu fi reamintit(ă) prin prezența ei de momentul acela dificil din viața ta.
Ce înseamnă “cadrul” și de ce este el important?
Numim “cadru” ansamblul de variabile care constituie cadrul formal în care se desfășoară terapia: planificarea întâlnirilor, frecvența și durata acestora, tariful și modul de plata, perioada vacanțelor. Stabilitatea și constanța cadrului nu doar că au un rol organizator, ci sunt esențiale pentru eficiența terapiei.
Deși nu este o analogie perfectă, există o situație familiară aproape tuturor, care ilustrează limpede acest rol terapeutic al cadrului. Când un medic prescrie un antibiotic pentru a combate o infecție, el îi indică pacientului faptul că medicamentul respectiv trebuie luat cu regularitate la anumite intervale de timp pentru a păstra concentrația terapeutică a antibioticului în sânge, capabilă să combată agentul patogen. Bineînțeles că nu există agenți patogeni în minte, dar este esențial să se păstreze aceeași concentrație stabilă de muncă terapeutică în mintea ta, pentru ca tratamentul să aibă succes.
Mai există apoi un alt motiv pentru care este nevoie să păstrăm stabilitatea cadrului. El funcționează ca un element invariabil din perspectiva căruia putem observa (și înțelege astfel) diversele variabile din viața ta. Dacă și cadrul ar fi variabil, ar deveni mult mai dificil să ne dăm seama care schimbări din viața ta se datorează căror cauze.
Este normal să-mi pun sub semnul întrebării credințele religioase și pot vorbi despre aceasta în terapie?
Îndoiala este una dintre cele mai umane experiențe. Orice este omenesc este normal și prin urmare în regulă să fie adus în discuție în terapie.