Întrebări și răspunsuri

Prima ședință este o ocazie să ne cunoaștem și să încep să înțeleg ce te-a determinat să cauți ajutor. Vom vorbi despre dificultățile cu care te confrunți, despre felul în care acestea îți afectează viața și despre ceea ce te preocupă în prezent.

Nu trebuie să te pregătești în vreun fel, să știi exact de unde să începi sau să povestești totul de la prima întâlnire. Poți vorbi în ritmul tău, despre ceea ce simți că este important. Eu te voi asculta și, atunci când consider necesar, îți voi adresa întrebări.

Prima întâlnire îmi oferă posibilitatea să înțeleg mai bine situația în care te afli, iar ție, ocazia să vezi cum te simți în relația cu mine și dacă îți dorești să continuăm să lucrăm împreună.

Fiecare ședință durează 45 de minute și costă 250 lei. Plata se face în numerar, prin Revolut sau virament bancar.

Întâlnirile au loc în zile și la ore fixe, stabilite de comun acord. Aceste intervale îți sunt rezervate în mod constant, astfel încât să beneficiezi de un spațiu și de un timp dedicate exclusiv ție.

Regularitatea întâlnirilor reprezintă o parte importantă a cadrului terapeutic. Ea oferă continuitate și stabilitate relației noastre și creează condițiile necesare desfășurării procesului psihanalitic.

Din acest motiv, ședințele la care nu poți ajunge, indiferent de motivul absenței, se achită la întâlnirea următoare și nu pot fi reprogramate. În cazul întârzierilor, ședința se încheie la ora obișnuită, iar timpul pierdut nu poate fi recuperat.

Psihoterapia psihanalitică se poate desfășura cu o frecvență de una până la cinci ședințe pe săptămână. Numărul întâlnirilor depinde de dificultățile cu care te confrunți, de ceea ce îți dorești de la terapie și de posibilitățile tale.

O frecvență mai mare poate oferi o continuitate și o intensitate sporite procesului terapeutic. Întâlnirile mai dese ne permit să explorăm mai îndeaproape trăirile, conflictele interioare și tiparele relaționale care se manifestă atât în viața ta, cât și în relația terapeutică.

Frecvența ședințelor nu reflectă neapărat gravitatea problemelor tale. O vom stabili împreună, ținând cont de ceea ce este potrivit pentru procesul terapeutic și de posibilitățile tale concrete.

Nu există o durată standard a psihoterapiei, valabilă pentru toată lumea. Aceasta depinde de dificultățile cu care te confrunți, de schimbările pe care ți le dorești și de felul în care evoluează procesul terapeutic.

Psihoterapia psihanalitică este, în general, un proces de durată, care se poate întinde pe un an sau mai mulți. Schimbările profunde, mai ales cele care privesc felul în care te raportezi la tine și la ceilalți, necesită timp. Asta nu înseamnă că trebuie să aștepți finalul terapiei pentru a observa îmbunătățiri: ele pot apărea treptat, pe parcurs.

Psihoterapia psihanalitică poate fi potrivită pentru tine dacă îți dorești nu doar să ameliorezi dificultățile cu care te confrunți, ci și să înțelegi mai bine cauzele lor și felul în care acestea se leagă de experiențele și relațiile tale.

Poate observi că repeți anumite tipare în relațiile cu ceilalți sau că ajungi în situații asemănătoare, deși îți dorești altceva. Alteori, poate simți că ceva nu este în regulă, fără să poți spune exact ce anume.

Nu trebuie să ai de la început răspunsuri sau să știi foarte clar ce vrei să schimbi. Dorința de a te înțelege mai bine poate fi, în sine, un punct de plecare. Pe parcursul primelor întâlniri putem vedea dacă acest mod de lucru este potrivit pentru tine.

Confidențialitatea este unul dintre principiile fundamentale ale psihoterapiei și o obligație profesională.

Ceea ce îmi povestești în cabinet este protejat de secretul profesional. Nu voi comunica familiei, prietenilor, angajatorului sau altor persoane informații despre ceea ce discutăm fără acordul tău, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.

Confidențialitatea are, așadar, anumite limite legale. În acest cadru, poți aduce în discuție inclusiv experiențe, gânduri și sentimente pe care nu le-ai împărtășit altcuiva.

Da. Poți decide să întrerupi psihoterapia în orice moment.

Pentru că încheierea unui proces terapeutic poate avea o semnificație importantă, te-aș invita să discutăm despre această decizie înainte de a ne opri. Putem încerca să înțelegem ce anume te-a determinat să îți dorești întreruperea și ce a însemnat pentru tine experiența noastră de lucru.

Această discuție este o invitație, nu o condiție. Decizia de a continua sau de a încheia psihoterapia îți aparține.

Nu trebuie să vii la fiecare ședință cu un subiect pregătit. Uneori poți avea multe de povestit, alteori nu știi de unde să începi sau ai senzația că nu ai nimic de spus.

În psihoterapia psihanalitică te invit să vorbești cât mai liber despre ceea ce îți trece prin minte, chiar dacă unele gânduri ți se par banale, lipsite de legătură sau de importanță.

Și tăcerile, ezitările ori dificultatea de a găsi cuvintele potrivite pot avea o semnificație. Nu este nevoie să umplem fiecare moment cu vorbe sau să găsim imediat o explicație pentru ceea ce se întâmplă.

Nu. Poate că ai fost obișnuit(ă) să te descurci singur(ă), să nu vorbești despre problemele tale sau să consideri că ar trebui să le poți rezolva fără ajutorul nimănui.

Uneori însă, modalitățile prin care ai reușit să faci față dificultăților în trecut nu mai funcționează la fel de bine. Alteori, tocmai nevoia de a te descurca întotdeauna singur(ă) poate deveni o sursă de suferință.

Psihoterapia îți oferă posibilitatea să înțelegi nu doar problemele cu care te confrunți, ci și felul în care ai învățat să le faci față. A cere ajutor nu înseamnă să renunți la propria autonomie, ci poate fi o modalitate de a o dezvolta.

Prietenii și familia ne pot oferi sprijin, înțelegere și apropiere, iar aceste relații sunt importante. Psihoterapia oferă însă un tip diferit de relație.

În relațiile personale, fiecare dintre noi are propriile nevoi, așteptări și reacții emoționale. În psihoterapie, atenția este îndreptată asupra ta, într-un cadru profesional, stabil și confidențial.

Pregătirea mea psihanalitică îmi permite să ascult nu doar ceea ce povestești, ci și să fiu atent la ceea ce se repetă în experiențele și relațiile tale, la conflictele interioare și la semnificațiile de care poate nu ești încă pe deplin conștient(ă).

Psihoterapia nu înlocuiește prieteniile sau relațiile apropiate, ci oferă posibilitatea unui alt fel de a te înțelege și de a te raporta la tine și la ceilalți.

Emoțiile ocupă un loc important în psihoterapia psihanalitică, dar nu trebuie să poți vorbi despre ele de la bun început.

Uneori este dificil să recunoști ceea ce simți sau să găsești cuvintele potrivite pentru a exprima anumite trăiri. Alteori, poate îți este mai ușor să povestești ce ți s-a întâmplat decât să vorbești despre felul în care te-a afectat.

Putem porni tocmai de aici. A înțelege mai bine propriile emoții, inclusiv pe cele contradictorii sau greu de recunoscut, poate constitui o parte importantă a procesului terapeutic.

În psihoterapia psihanalitică poți vorbi despre orice te preocupă, inclusiv despre gânduri, dorințe, fantasme sau experiențe care ți se par neobișnuite, rușinoase ori greu de împărtășit.

Rolul meu nu este să te judec sau să îți spun ce ar trebui să gândești ori să simți, ci să încercăm să înțelegem împreună ceea ce trăiești și semnificația pe care aceste experiențe o au pentru tine.

Dacă îți este teamă de felul în care aș putea reacționa la ceva ce îmi povestești, putem vorbi și despre această teamă. Ea poate fi, la rândul ei, importantă pentru înțelegerea ta.

Experiențele traumatice pot lăsa urme profunde în felul în care te simți, te raportezi la tine și construiești relații cu ceilalți. Psihoterapia psihanalitică poate oferi un spațiu în care să explorezi aceste experiențe și efectele lor asupra vieții tale.

Nu este nevoie să povestești de la început tot ceea ce ți s-a întâmplat. Este important să construim treptat o relație terapeutică în care să poată fi abordate experiențe dificile, într-un ritm potrivit pentru tine.

Scopul nu este să ștergem trecutul, ci să înțelegi mai bine felul în care acesta continuă să te afecteze și să descoperi noi moduri de a te raporta la aceste experiențe.

Da. Sexualitatea este o parte importantă a vieții psihice și poate fi abordată în psihoterapie la fel ca orice alt aspect al experienței tale.

Putem vorbi despre dorințe, fantasme, dificultăți sexuale, intimitate, relații sau despre sentimentele contradictorii pe care le trăiești în legătură cu sexualitatea.

Pentru unele persoane, asemenea subiecte sunt însoțite de rușine, teamă sau vinovăție și poate fi nevoie de timp până când devine posibil să vorbească despre ele. Nu ai obligația să abordezi un subiect înainte să te simți pregătit(ă). Inclusiv dificultatea de a vorbi despre sexualitate poate deveni un punct de plecare pentru explorarea psihanalitică.

În psihoterapia psihanalitică putem lucra față în față, așezați în fotolii, sau cu tine întins(ă) pe divan, fără contact vizual direct.

Divanul poate oferi o libertate mai mare de introspecție și exprimare. Fără să fii preocupat(ă) de expresia feței sau de reacțiile mele, îți poate fi mai ușor să te concentrezi asupra propriilor gânduri, emoții și asocieri și să vorbești despre lucruri care, față în față, ar fi poate mai dificil de exprimat.

Totuși, divanul nu este potrivit pentru toată lumea. Pentru unele persoane, contactul vizual cu terapeutul este important, iar absența lui poate provoca disconfort. În asemenea situații, lucrul față în față poate fi mai potrivit.

În practica mea, lucrul pe divan presupune cel puțin două ședințe pe săptămână. Alegerea între fotoliu și divan o vom face împreună, ținând cont de ceea ce este potrivit pentru tine și pentru procesul terapeutic.

În psihoterapia psihanalitică, atenția este îndreptată spre lumea ta interioară, spre gândurile, emoțiile și experiențele tale. De aceea, evit în general să vorbesc despre mine și despre viața mea personală.

Faptul că nu știi prea multe despre mine lasă mai mult spațiu imaginației și propriilor tale trăiri. Felul în care mă percepi, ceea ce îți imaginezi despre mine și sentimentele pe care le ai în relația cu mine pot deveni o sursă importantă de înțelegere a modului în care te raportezi la ceilalți.

Este firesc să fii curios sau curioasă în privința mea. Poți aduce în discuție orice întrebare, inclusiv unele personale. Chiar dacă, de regulă, nu îți voi răspunde oferindu-ți informații despre viața mea, putem explora împreună ce anume îți stârnește curiozitatea și ce semnificație ar putea avea aceasta pentru tine.

Da. Credința, îndoielile religioase, întrebările despre sensul vieții sau conflictele dintre propriile convingeri și dorințe pot fi aduse în psihoterapie la fel ca orice alte experiențe importante pentru tine.

Rolul meu nu este să îți confirm sau să îți contest convingerile religioase, ci să încercăm să înțelegem împreună ce semnificație au acestea în viața ta și cum se leagă de experiențele, relațiile și conflictele tale interioare.